vineri, 1 ianuarie 2016

Recomandare de carte: Oscar și Tanti Roz, un roman emoționant care ne reamintește că viața este un dar

„Oscar și Tanti Roz”, cel mai citit roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt, este o cărțulie subțire, care se poate citi la o singură lectură, în aproximativ o oră și apoi se poate reciti pe îndelete pentru a  înțelege mai bine lecțiile de viață cuprinse în paginile cărții.

Oscar este un copil de zece ani bolnav de leucemie în faza terminală, iar Tanti Roz este o infirmieră în vârstă, singura care îi câștigă încrederea copilului, iar între cei doi se leagă o frumoasă relație de prietenie atipică. Tanti Roz este cea care îl încurajează pe Oscar să-i scrie scrisori lui Doamne-Doamne, în care să nu ceară lucruri materiale, căci Dumnezeu nu este Moș Crăciun, iar acesta poate îndeplini doar dorințe ce țin de suflet. De asemenea, bătrâna îi sugerează să își folosească imaginația și să considere fiecare zi ca reprezentând zece ani din viață. 

Cartea este emoționanță și ne reamintește că viața este un dar, care însă nu e veșnic, așa că ar trebui să prețuim fiecare clipă.

„Am încercat să le explic părinților mei ce-i viața, un cadou foarte tare. La început supraestimăm cadoul ăsta: credem c-am primit viață veșnică. După aceea îl subestimăm, ni se pare urât, prea scurt, mai c-am fi gata să-l aruncăm. În sfârșit, ne dăm seama că de fapt n-am primit-o cadou, ci doar cu împrumut. Și-atunci încercăm s-o merităm.”

Oscar și Tanti Roz


duminică, 4 ianuarie 2015

Decorațiuni simple din citrice

Din grepfruit, pomelo, portocale, lămâi, lime puteți crea decorațiuni „eco” de efect pentru casă, foarte frumoase, aromate și parfumate! Iar pe lângă coji și felii de citrice, pentru a spori efectul, dar și parfumul puteți adăuga batoane de scorțișoară sau anason stelat!

Pentru suport folosiți o portocală sau grepfruit (chiar pomelo dacă doriți un suport maaare!), pe care o tăiați în jumate și apoi goliți conținutul (pe care evident îl consumați). Apoi tăiați portocale, lămâi, lime (pentru a avea cât mai multe culori!) în rondele, pe care le puteți pune la uscat într-o tavă (pe care ați pus o coală de hârtie în prealabil, ca să absoarbă sucul). După ce se usucă, nu mai rămâne decât să umpleți suportul cu rondelele, să adaugați scorțișoară, anason stelat și să amplașați decorațiunile în apropierea unei surse de căldură, ca să-și împrăștie aroma prin întreaga casă!

Decorațiuni simple din citrice

P.S.: tocmai ce am facut un suport mare, mare, dintr-un pomelo pe care îl umplu cu alte bunătăți tocmai bune de decorat!

duminică, 30 martie 2014

Floricele handmade

De 1 Martie am participat la un atelier creativ organizat de către „Handmade cu atitudine”, la Journey Pub și astfel mi-am creat singurică frumosul mărțișor de mai jos. Așa că m-am gândit să vă împărtășesc „secretul” pentru a putea crea floricele cel puțin la fel de frumoase :) Acestea pot fi putate ca broșe, flori prinse în păr, brățări, în funcție de imaginația și ingeniozitatea fiecăruia.


De ce aveți nevoie:

  • materiale textile ( cu sintetic în ele pentru a se putea topi). Opțional-sablon rotund de carton cu marimile dorite.
  • foarfecă
  • ac/ ață ( transparentă sau la culoare apropiată de material)
  • mărgeluțe /nasturi/ perluțe....
  • lumânare
  • sistem de prindere ( ac broșă, ac de siguranță)/ cleștișor de păr/elastic de păr/ bentiță
Și evident de dorința de a crea ceva frumos și unic, care să vă reprezinte :)

1. Pentru început se taie cerculețe de material textil, de exemplu pentru floricica mea am folosit 12 astfel de cerculețe.
2. Apoi se aprinde lumânărica și apropiem marginile materialului textil de flacară, care în contact cu căldura se va încreți creând petalele floricelei noastre.
3. Odată ce am terminat de „încrețit” toate cercurile de material, vom coase în mijloc năsturașii, mărgeluțele, fiecare ce are la îndemână pentru centrul de „atenție” al florii.
4. La final, se va coase (sau opțional lipi) sistemul de prindere.

Nu-i așa că nu-i greu? Fiecare își poate crea astfel de accesorii deosebite, cu materiale la îndemână :) 

Mult succes!

duminică, 17 februarie 2013

Masterat „Managementul proiectelor” IFR - partea 3

V-am obișnuit deja cu impresiile precedente din semestrele 1 și 2, ale masteratului despre „Managementul proiectelor” de la SNSPA, iar acum vine rândul impresiilor din semestrul 3, semestru încheiat de asemenea cu succese răsunătoare, adică cu promovarea tuturor materiilor de studiu, care ce-i drept sunt doar 3, fiind versiunea online sau mai nou „IFR” a masteratului (adică pentru cei care nu prea au timp sau posibilitatea de a trece pe la facultate, verificarea făcându-se prin proiecte sau examene date online). 

Materiile de curs pentru acest semestru au fost: Aplicaţii şi studii de caz în domeniul proiectelor, Aplicaţii informatice pentru managementul proiectelor (unde s-a studiat succint Microsoft Project) și Evaluarea și auditul proiectelor. 

Cursul de „Aplicaţii şi studii de caz în domeniul proiectelor” mi s-a părut cel mai interesant, mai ales datorită seminariilor tutoriale susținute de domnul profesor Sergiu Stan, care are abilitatea de a capta atenția și a o întreține pe parcursul întregului seminar. La acest curs pentru promovare se susține un examen online și trebuie depusă o temă ce constă în zece situații ipotetice care se aplică unui proiect realizat în semestrele anterioare. Tema se va realiza în echipa, păstrându-se componența echipelor anterioare, cu mici schimbări. Așadar, atenție la alegerea colegilor de echipă din semestru 1, căci acești colegi vă vor „bântui” mai mult sau mai puțin până la terminarea studiilor masterale.

La cursul de „Aplicaţii informatice pentru managementul proiectelor” am studiat Microsoft Project, temele de pe parcurs, cât și proiectul final fiind realizate individual în Microsoft Project conform informațiilor de la seminar.

Despre cursul despre „Evaluarea și auditul proiectelor” pot spune că l-am găsit oarecum plictisitor, fiindu-mi clar de pe acum că nu mă așteaptă o carieră strălucită în acest domeniu. Pentru evaluare la această materie a trebuit să scriu două eseuri plus să contribui la un proiect realizat în echipă despre evaluarea intermediară a unui proiect ales din cele anterioare.

În continuare, pentru ultimul semestru se preconizează ca materii de studiu: Politica de comunicare a Uniunii Europene, Pregătirea şi implementarea proiectelor de cercetare, practică și seminar de cercetare. Și evident lucrarea de dizertație la care nu am găsit încă un coordonator, deoarece nu prea se primesc răspunsuri la mesajele private de pe platformă ... dar voi mai căuta!

luni, 21 ianuarie 2013

Când Isadora dansa ...

„Când Isadora dansa” este o frumoasă piesă de teatru despre celebra dansatoare Isadora Duncan, jucată dumnezeiește de către nimeni alta decât Maia Morgenstern, pe care am văzut-o recent la teatrul Odeon. Da, am eu o slăbiciune pentru teatrul Odeon! Și mai am o slăbiciune și pentru Maia Morgenstern, care mi s-a părut superbă, ca actriță, dar și ca femeie, fiind mai frumoasă în realitate, decât cum mi-o aminteam eu de la televizor.


Așadar „Când Isadora dansa” este o dramă, cu accente comice, o piesă vie, în care pe lângă dulcele grai românesc se îmbină rusa, franceza, engleza, greaca, italiana și ... suedeza. Fiți fără griji, nu veți pierde firul și esența, datorită acestei îmbinări de limbi străine, deoarece personajele și traduc.

Este o piesă pe care o recomand cu mult drag, pe care mi-a făcut o enormă plăcere să o văd, care mi-a produs o stare de bine, am plecat cu zâmbetul de buze de la teatru și încă zâmbesc gândindu-mă la personaje și la actorii care le-au dat viață.

Dacă sunteți curioși să aflați mai multe despre Isadora Duncan, puteți găsi mai multe informații pe wikipedia (unde altundeva!?).


vineri, 18 ianuarie 2013

REM de Mircea Cărtărescu

În REM se regăsește tehnica povestirii în ramă pentru a duce cititorul în lumea fantastică a copilariei, unde jocul poate prinde viață și poate acapara personajele.

Svetlana, ajunsă la vârsta maturității, povestește despre jocurile fascinante ale copilăriei, în care, împreună cu prietenele ei de copilărie pătrunde într-o lume fantastică și plină de simboluri.



Cartea este plină de simboluri și prezintă drumul personajului principal către REM, care este un proces de inițiere. Accesul în REM nu este unul facil și numai cei aleși pot ajunge acolo, cunoscandu-și astfel creatorul.

Nu dau mai multe detalii deoarece nu vreau să stric surprizele pe care aceasta carte le ascunde. Este o carte subțirica, ce se citește în câteva ceasuri, care vă va duce într-o lume de basm, cea a copilariei, a jocului, a imaginației și a fantasticului, fiind capabilă să trezească emoții și să vă pună diferite semne de întrebare.

P.S.: între timp am început o nouă carte de Mircea Cărtărescu și anume „Ochiul căprui al dragostei noastre”, care conține o serie de povestiri scurte ... voi reveni cu detalii într-un articol viitor!

duminică, 6 ianuarie 2013

Vopsea de păr naturală Apivita

Aparent relația dintre mine și henna nu a fost una de lungă durată ... procesul de aplicare este destul de complicat, părul trebuie spălat în prealabil, cât și după tratamentul cu henna, iar durata de acțiune trebuie să fie de câteva ore ... și în cazul meu, după aproximativ 2 săptămâni acoperirea celor câteva fire de păr albe nu mai era satisfăcătoare.
Așadar am decis să încerc vopseaua de păr Apivita - nu mai folosisem henna de vreo 3 săptămâni și pot spune că se dusese destul de mult (nu în totalitate), dar cum mă vopsesc într-o nuantă apropiată de cea naturală, doar ca să acopăr firele albe, am decis că nu va fi o problemă să folosesc vopseaua după henna. Și nu a fost nicio problemă în cazul meu! Se spune că după ce părul a fost vopsit în prealabil cu henna vopseaua „tradițională” nu mai acoperă uniform cu nuanța așteptată părul - dar în cazul meu nu au fost astfel de probleme.
Vopseaua de păr Apivita este o vopsea naturală ce nu conține PPD, amoniac sau alcool, fiind în schimb îmbogățită cu uleiuri și extracte organice (ulei organic de floarea soarelui și extract de miere organică), oferind o aperire totală a firelor albe.
Vopseaua de păr Apivita se găsește în lanțul de farmacii Sensiblu și are un preț de aproximativ 60 lei, mai scump decât vopselele din comerț, dar oarecum de așteptat având în vedere lipsa ingredientelor nocive și înlocuirea acestora cu ingrediente naturale sau mai naturale.
Eu am ales nuanța brown, deoarece părul meu este închis la culoare. Culoarea a prins foarte frumos, uniform, firele albe au fost acoperite în totalitate, iar după vopsire părul era strălucitor și foarte mătăsos. Timpul de acționare este cel al unei vopsele obișnuite, de 30 minute, iar părul nu necesită spălare în prealabil. Vopseaua este cremoasă și lipsește cu desăvârșire acel miros întepător specific vopselelor din comerț.
Pentru vopselele Apivita trebuie aleasă o nuanță apropiată sau mai închisă decât nuanța naturală a părului pentru a asigura o acoperire optimă. Pentru părul nevopsit se pot alege cu până la 2 nuanțe mai deschise decât nuanța naturală a părului - cel puțin așa era scris pe ambalaj. Eu având părul vopsit, cu vopsea și ulterior cu henna, am ales o nuanță cu un ton mai deschis (brown) decât nuanța naturală de șaten închis (și vopsită), iar culoarea a prins foarte frumos și uniform - se vede o oarece diferență între zona rădăcinilor și restul părului, dar care era de așteptat.

În concluzie, mi-a plăcut foarte mult această vopsea de păr și intenționez să o folosesc și în continuare!

Mai multe informații despre vopselele Apivita puteți găsi aici.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...